Felul în care înveți limbi străine ar putea fi greșit de la bun început

Mulți dintre noi am trecut prin asta: am petrecut ani de zile învățând engleza, am memorat nenumărate cuvinte, doar ca să ne dăm seama că, atunci când întâlnim un străin, tot ce putem spune e „How are you?”. Sau, credem întotdeauna că învățarea unei limbi ar trebui să înceapă cu „bună ziua” și „mulțumesc”, pentru a putea conversa cu localnicii sau pentru a călători.

Dar dacă ți-aș spune că există o metodă de învățare mult mai puternică, una care nu urmărește „conversația fluentă”, ci tratează limba ca pe o cheie pentru a debloca o lume de care ești cu adevărat pasionat?

Astăzi, vreau să împărtășesc cu tine o poveste. Protagonistul poveștii este un doctorand taiwanez care studiază istoria bizantină în Germania. Pentru cercetarea sa, s-a „forțat” să devină un „decodificator” de germană, franceză, greacă veche și latină.

Transformă învățarea limbilor într-un joc de detectivi

Imaginează-ți, ești un detectiv de top, și ai preluat un caz nerezolvat de mii de ani – misterul ascensiunii și căderii Imperiului Bizantin.

Acest caz este prea vechi; toate documentele originale (materialele istorice primare) sunt scrise în două coduri vechi (greacă veche și latină). Pentru a înțelege aceste dovezi de primă mână, trebuie mai întâi să înveți să decriptezi aceste două coduri.

Mai supărător este că, în ultimii o sută de ani, unii dintre cei mai buni detectivi (savanți moderni) din lume au studiat și ei acest caz. Au scris nenumărate note de analiză în limbile lor materne – germană și franceză. Descoperirile lor sunt indicii cheie pentru rezolvarea cazului, și pur și simplu nu le poți ocoli.

Ce e de făcut?

Singura modalitate este să devii tu însuți un „super-detectiv” cunoscător de mai multe limbi.

Acest doctor în istorie este un astfel de „super-detectiv”. Scopul său nu este să știe să comande o cafea în latină, ci să poată citi operele lui Cicero și să înțeleagă prin ceața a mii de ani de istorie. Învață germană și franceză nu pentru a socializa, ci pentru a putea sta pe umerii giganților și a înțelege cele mai avansate cercetări academice.

Vezi, când obiectivul învățării se schimbă de la „comunicarea cotidiană” la „rezolvarea unui mister”, întreaga logică a învățării se modifică.

„De ce-ul” tău, îți determină „cum-ul” învățării

Parcursul de învățare al acestui doctorand ilustrează perfect acest principiu:

• Greaca veche și latina: Doar citește, nu vorbește. Profesorul său nu-l învăța „cum te simți”, ci îi dădea direct „Commentarii de Bello Gallico” a lui Caesar și începea imediat să analizeze structura gramaticală. Deoarece scopul era citirea documentelor, toată predarea s-a axat pe acest nucleu. A învățat greaca veche timp de un an și jumătate și nici măcar nu o putea folosi pentru salutări simple, dar acest lucru nu l-a împiedicat să citească acele documente antice dificile.

• Germana și franceza: Pentru a fi „instrumente de rezolvare a cazurilor”. Trebuia să folosească germana pentru discuții academice aprofundate cu profesorul și colegii, așa că trebuia să fie excelent la vorbit, ascultat, citit și scris. Iar franceza era un instrument esențial pentru a citi cantități mari de materiale de cercetare. Aceste două limbi sunt armele sale pentru a supraviețui și a lupta în cercul academic.

Cea mai mare inspirație din această poveste este: Nu mai întreba „cum să înveți bine o limbă”, ci întreabă-te mai întâi „de ce învăț”.

Vrei să vezi un film francez fără subtitrare? Vrei să citești o carte originală a unui scriitor japonez? Sau vrei să comunici cu colegi din toată lumea și să finalizați împreună un proiect?

Cu cât „de ce-ul” tău este mai specific și mai urgent, cu atât învățarea ta va avea mai multă direcție și motivație. Nu te vei mai chinui cu „acest cuvânt este inutil”, pentru că știi că fiecare cuvânt, fiecare regulă gramaticală pe care o înveți, este o cheie pentru „comoara” ta.

Limba, este o punte de legătură cu lumea

Interesant este că, abilitatea de a vorbi engleză a acestui doctorand s-a dezvoltat, de fapt, în Germania.

În domeniul său de cercetare, s-au adunat savanți din Suedia, Brazilia, Italia și alte țări din lume. Când se adună, engleza devine cea mai convenabilă limbă comună. Tocmai această nevoie reală de comunicare, menită să rezolve probleme, i-a permis abilităților sale de engleză să progreseze rapid.

Acest lucru demonstrează tocmai că esența limbii este conectarea. Fie că este vorba de conectarea înțelepciunii antice sau de conectarea oamenilor cu diferite medii culturale moderne.

Într-o lume globalizată de astăzi, fiecare dintre noi poate deveni un astfel de „conectant”. Poate că nu trebuie să stăpânești patru-cinci limbi ca el, dar a avea un instrument care poate sparge oricând barierele de comunicare te va duce, fără îndoială, mai departe. Acum, aplicații de chat precum Intent pot utiliza traducerea în timp real cu AI-ul încorporat, permițându-ți să comunici cu ușurință în limba ta maternă cu oameni din orice colț al lumii. Acest lucru este ca și cum ți-ai instala un „traducător universal” în gândurile tale, făcând conectarea mai simplă ca niciodată.

Așadar, nu mai considera învățarea unei limbi o corvoadă.

Găsește „de ce-ul” care te pasionează, găsește „misterul” pe care vrei să-l rezolvi. Apoi, folosește limba ca instrument de explorare și aventurează-te cu curaj în acea lume mai largă. Vei descoperi că procesul de învățare nu mai este o luptă dureroasă, ci o călătorie de descoperiri pline de surprize.